Toată ziua m-am surprins punându-mi mâna pe pântec, ca și când știam că e deja acolo. Stabilisem că nu mai fac teste de sarcină până când nu am semne clare, dar simțeam și știam că e acolo. Era o zi de joi. Știam că până luni nu mai ajung la birou, așa că am aruncat în geantă sigilii cu bebeluși și mame și am plecat la pensat. Pe drum am căutat idei despre cum anunți familia și prietenii că vine bebe. Menstruația o așteptam abia pe 21 iunie, dar nu am avut răbdare. Aveam teste rămase de luna trecută, așa că am făcut unul seara.

POZITIV

Deși simțeam și mă așteptam să fie pozitiv, aveam și temerea că poate este o alarmă falsă și că intuiția dă rateuri, la fel ca luna precedentă.

Nu îmi venea să cred că este pozitiv și nu am știut cum să mă bucur.

În timp ce ieșeam din baie, sora mea, aflată în vizită, a ajuns acasă și mi-a adus un buchet de flori de câmp. Nu mai făcuse asta până atunci. Să fi fost pură coincidență? Nu cred.

În pântecul meu creștea deja cea mai mare binecuvântare. Puiul meu de om. Sămânța mea de mac.

Nu era convinsă, așa că m-a pus să repet testul. Eu știam că sămânța mea de mac e acolo, dar l-am făcut și pe al doilea.

POZITIV

Și de aici începe noua mea viață – cea de mamă.

M-am visat mereu mamă. Când eram mai mică, spuneam că până la 25 de ani am 3 copii – 2 fete și un băiat.

Am 30 ani și sunt însărcinată pentru prima dată.

Miracolul din pântecul meu.

Soțul meu este pe front. Avea 48h de când plecase. Glumesc. Nu este pe front, dar este departe fizic acum.

I-am dat vestea foarte neinspirată. Era la fotbal, așa că i-am spus să mă sune cu facetime când termină să îi povestesc ce a zis contabila.

Atât s-a putut atunci =))

Vă așteptați să vă povestesc cum am vărsat amândoi lacrimi de crocodil, dar nu. Eram picați din pom și nu știam cum să ne bucurăm.

Tot ce știam era că 20 iunie 2024 era ziua în care am simțit mângâierea lui Dumnezeu.

Visul meu dintotdeauna se împlinea.

Bineînțeles că nu am avut răbdare și pe 26 iunie eram la ecografie. Evident – nu se vedea nimic, sarcina fiind foarte mică. Am plecat cu o falcă-n cer și una-n pâmânt.

M-am întors pe 17 iulie. Aveam mari emoții.

I-am auzit inimioara. Cel mai frumos sunet din Univers.

Totul minunat până aici.

Extras din jurnal – 19 iulie 2024

„Îmi este dor să mănânc ceva. Orice.

Tocmai am mâncat micul dejun și sunt fericită că încă nu am grețuri. Ultima săptămână a fost grea. Nu am putut mânca mare lucru.

Oamenii spun: „Bucură-te de aceste momente unice!”

Mă bucur. Nu mă plâng, dar îmi este dor să mănânc și să nu mi se strângă stomacul la orice miros de mâncare.

Între timp…merg să spăl o nectarină. Cred că vei ieși cu o nectarină în mână și cu un mango în cealaltă.”

Îți faci griji pentru felul în care copilul prinde stiloul? Află care sunt etapele dezvoltării prinderii instrumentelor de scris, când încep să se dezvolte și de ce felul în care copilul tău o face poate fi diferit.

Ai observant vreodată că își schimbă felul de prindere al instrumentului de scris în timp ce scrie sau colorează? Acest lucru nu este ceva neobișnuit, dar din cauza acestor schimbări, poate deveni neclar pentru el care este varianta corectă și aici va avea nevoie de ajutor.

Părinții mă întreabă mereu:

1. Chiar contează cum ține copilul meu stiloul/pixul/creionul?
2. De ce țin copiii stiloul în atât de multe moduri?
3. Cum ar trebui să țină copilul meu stiloul corect?
4. Ar trebui să-mi învăț copilul cum să prindă stiloul diferit?

Am participat la numeroase întâlniri vorbind despre modul în care un copil prinde stiloul și despre ce ar trebui făcut pentru a-l ajuta să corecteze.

Voi începe cu a-ți povesti despre etapele naturale de dezvoltare a prinderii instrumentului de scris. Vom lua ca exemplu creionul – acesta fiind folosit de la vârste fragede.

Diferitele stadii de dezvoltare ale prinderii creionului

Înainte de a aborda acest subiect, țin să îți amintesc că fiecare copil se dezvoltă în ritmul său și că vârstele menționate în acest articol sunt unele aproximative.

1. Prinderea palmară supinată

Prinderea palmară este descrisă ca „prinderea cu pumnul” sau „prindere brută” și este exemplificată atunci când copilul ia un creion și îl ține strângând toate degetele în jurul lui. Copilul care folosește această prindere va mișca creionul folosind întregul braț. În general,brațul nu atinge masa și va avea mai puțin control asupra mișcărilor. Această prindere apare în general în jurul vârstei de 12-15 luni și poate fi observată în timp ce mâzgălește.

Deși la început prinderea este brută, palmară, cu puțină precizie, dezvoltarea unei prinderi rafinate progresează destul de repede. Atunci când este așezat în scaunul de masă și i se pune pe tăviță un obiect, copilul, pentru început, printr-o mișcare de “greblare” va duce obiectul în palmă, folosind doar degetele, în deosebi cel mic, inelar și mijlociu. Prinderea progresează, copilul folosind în jurul vârstei de 10 luni degetul mare și arătătorul pentru apucarea obiectelor. În această perioadă degetul mare începe să joace un rol foarte activ, astfel că în jurul vârstei de 10 luni copilul apucă obiectele, ca într-o pensă, folosind buricele degetelor mare și arătător. Tot în jurul vârstei de 10 luni începe folosirea degetului arătător pentru a-l băga în nas, ochi, urechi, pentru a apăsa pe obiecte, a arăta sau mânca. Folosirea degetului arătător va domina activitățile motrice fine până în jurul vârstei de 15 luni.  Creionul în apucă în jurul vârstei de 11 luni, cu toată palma, cu pumnul strâns, iar până la 3 ani își rafinează abilitatea de prindere a obiectelor de scris, astfel încât în jurul acestei vârste apucă creionul în pensă, cu 3 degete (ține creionul cu degetul mare și arătător și îl sprijină pe mijlociu formând un tripod). Prinderea este statică, în sensul că degetele nu se mișcă, mișcarea creionului este efectuată din articulația pumnului, iar de cele mai multe ori antebrațul nu este sprijinit pe suprafața de lucru, astfel copilul nu reușește să deseneze în contur.

***Termenul ”supinat” vine de la mușchiul supinator. Mișcarea de supinație este aceea în care palma este orientată în sus.

2. Prinderea pronată (digital pronate grasp)

„Prinderea pronată” apare atunci când copilul  începe să țină creionul cu degetele. Degetul mare va fi aproape de hârtie, iar degetul mic va fi în partea de sus a creionului. Copilul care folosește această prindere, în general, își ține brațul sus și îl sprijină pe cot.  Această prindere apare de obicei în jurul vârstei de 2-3 ani, când copilul începe să traseze linii și forme neregulate.

***Termenul ”pronat” vine de la mușchiul pronator. Mișcarea de pronație este aceea în care palma este orientată în jos.

3. Prinderea statică ”tripod” și prinderea statică”tetrapod”

Până acum ceva timp, prinderea tripod era considerată singura modalitate „corectă”. Aceasta permite mișcarea ușoară a degetelor, ceea ce oferă rezistență la scriere și lizibilitate. O prindere statică stil tripod este atunci când copilul ține creionul între degetul mare și arătător și sprijină creionul pe degetul mijlociu. Voi povesti mai mult despre asta în următorul articol de pe blog.

O prindere ”tetrapod” apare atunci când degetul mare, arătător și mijlociu țin creionul, în timp ce creionul se sprijină pe degetul inelar. Ambele poziții sunt considerate prinderi statice atunci când copilul tău mișcă creionul, mișcându-și brațul sau antebrațul, mai mult decât degetele. Copiii cu o prindere tripod static sau prindere ”tetrapod” își sprijină degetele folosind încheietura mâinii sau antebrațul. Aceste forme de prindere încep să se dezvolte între 3 și 4 ani.

4. Prinderea dinamică tripod

O prindere dinamică tripod este atunci când copilul nu numai că poate ține creionul între degetul mare și degetul arătător, în timp ce acesta se sprijină pe degetul mijlociu, dar poate mișca creionul folosind mișcări ale degetelor și nu mișcări ale încheieturii mâinii sau antebrațului. Copiii care folosesc o prindere dinamică tripod sau o prindere dinamică tetrapod, își sprijină mișcările degetelor lasându-se pe partea laterală a mâinii. La început, mișcările degetelor vor părea sacadate; cu toate acestea, pe măsură ce își dezvoltă abilitățile, mișcările degetelor lor vor deveni mai fine. Copiii încep exploreze tripodul dinamic și prinderile tetrapod dinamice în jurul vârstei de 4 – 5 ani, dar am văzut cazuri în care începe să se dezvolte și după 6 ani.

Ce se întâmplă dacă prinderea creionului copilului meu arată diferit față de ce am citit anterior?

Cele 4 etape de dezvoltare a prinderii creionului prezentate sunt modelul ideal. Cu toate acestea, există o mulțime de modele diferite de apucare a creionului folosite printre copii și adulți.

În experiența avută cu școlarii care îmi sunt cursanți, am avut ocazia să descopăr tot felul de prinderi. În aceste situații, prinderea creionului trebuie identificată ca funcțională sau ineficientă.

Semnele unei prinderi ineficiente:

1. Dificultate în a ține pasul cu ritmul scrisului din cauza oboselii mâinii
2. Durere de mână
3. Scăderea lizibilității

Cele mai ineficiente prinderi de creion sunt rezultatul unor probleme de stabilitate. Copiii fiind foarte creativi, își găsesc stabilitatea în alte moduri, precum

• Înfășurându-și degetele în jurul creionului
• Țindând degetele foarte rigide
• Apăsând foarte tare pe creion
• Sprijinindu-se prea mult pe cot sau antebraț și folosind o presiune foarte ușoară pe creion

În mod ideal, prinderea creionului ar trebui să fie lucrată pe tot parcursul grădiniței. Corectarea prinderii creionului unui copil devine foarte dificilă pe măsură ce crește, din cauza faptului că, odată cu vârsta, cresc și cerințele școlare privind ritmul mai rapid de scriere, la care se adaugă mișcările musculare învățate.

Activitatea motorie fină- competenţe pe nivele de vârste:

• 0-3 luni – Explorează un obiect;
• 3-6 luni – Încearcă să ajungă la obiecte, pune lucrurile în gură;
• 6-12 luni – Încearcă să ţină alimente, foloseşte mâna şi degetele pentru a juca jocuri;
• 1-1,5 ani – Mâzgăleşte pe hârtie, încearcă să arunce şi să prindă mingea;
• 1,5-2 ani – Desenează linii cu creionul, foloseşte lingura când mănâncă cu puţin ajutor;
• 2-3 ani – Se spală pe dinţi şi se încheie la nasturi cu ajutor, copiază un cerc, înșiră mărgele, taie cu foarfeca;
• 3-5 ani – Construieşte folosind cuburi, folosește creionul să deseneze, răsfoieşte paginile unei cărţi, copiază un pătrat, își scrie numele, scrie litere;
• 5-7 ani – Deseneză diverse figuri foarte uşor, se piaptană, perie fără sprijin, decupează forme foarte clar, își scrie numele, scrie cifrele;

Când un copil mai mare începe să prezinte efecte negative ale unei prinderi ineficiente a creionului, îl putem ajuta să își corecteze aceste deprinderi. Pe instagram urmează o serie de postări cu sfaturi de activități pe care le poți face acasă.

Dacă ai un copil încă mic, joacă-te mult cu el și fă ca aceste activități să fie unele care să îl ajute pe viață. Tot pe instagram voi posta idei de jocuri educative, care îi vor dezvolta musculature mâinii și implicit îl vor pregăti pentru a dobândi abilități motorii.

Dacă ești părintele unui școlar, sunt aici și te pot ajuta prin cursurile individuale de corectare a scrisului de mână despre care poți citi mai multe aici.

Spor la scris! Împreună ducem scrisul de mână mai departe!

BIBLIOGRAFIE:

• ^{_{Albu, A.; Albu, C. (1999) „Psihomotricitatea la vârsta de creştere şi dezvoltare”, Iaşi, Editura Spiru Haret;}}
• ^{_{Ioan Dorin Radu/Gheorghe Ulici Evaluarea și educarea psihomotricitătii Ed. Fundatiei Humanitas /Bucuresti 2003}}
• ^{_{J.DE Ajuriaguerra-Scrisul copilului volumul 1 Editura Didactică și pedagogică București 1980}}
• ^{_{J.DE Ajuriaguerra-Scrisul copilului volumul 2 Editura Didactică și pedagogică București 1980}}
• ^{_{http://copilechilibrat.ro/2018/07/31/de-la-reflexul-de-prindere-la-prinderea-corecta-instrumentelor-de-scris-dezvoltarea-abilitatilor-motorii-fine-abilitatilor-mainilor/}}
• ^{_{https://www.logopezi.ro/articole/scrisul-copilului-normal-si-patologic}}

Decizia de a-ți oferi timpul pentru un astfel de compromis este una curajoasă, dar merită oare să ne mulțumim cu “acel job stabil”, renunțând la lucrurile care ne aduc într-adevăr liniște? Cu siguranță că nu merită! Cel puțin nu în cazul meu.

Astăzi sărbătoresc două evenimente importante: 4 ani de antreprenoriat și ziua în care mi-am dat demisia, după 3 ani în care m-am dedicat acestui job și m-am sacrificat să pot merge în paralel cu toate. Nu știu dacă am mai povestit, dar am lucrat 3 ani pe marketing, comunicare și relații publice, job care a apărut tot datorită caligrafiei. În august 2018, sora mea m-a înscris la o tabără de vară, fără ca eu să îmi doresc asta. Ajunsă acolo, am participat la cursuri de public speaking, unde am vorbit despre mica mea afacere cu și despre caligrafie și astfel am ajuns să scriu diplomele de participare ale studenților din seria mea. La scurt timp după, am fost chemată la un interviu de angajare. ”Avem nevoie de un om creativ în echipă” mi-a zis atunci doamna director. Și au avut un om creativ în echipa din septembrie 2018 până astăzi. 

Scriu cu emoție despre asta și ultimele zile chiar m-au copleșit. Pe o parte mă copleșeste despărțirea de colegi, pe cealaltă parte mă copleșesc emoțiile la gândul că de azi sunt liberă să fac doar ceea ce îmi place. Au fost 3 ani în care am învățat foarte multe lucruri, dar cel mai important este faptul că am cunoscut niște oameni minunați. Am căzut și ne-am ridicat împreună de nenumărate ori. De la fiecare am învățat câte ceva și au fost practic o a doua familie. Este un pas greu, daaaar…nu mă mut pe altă planetă. Azi sunt fericită.

Vă spun sincer, mă simt cu 10 kg mai ușoară acum. Simt că mi-am luat o piatră de pe umeri. Nu este greu să mergi 8 ore la birou și apoi șă mai lucrezi încă 2, 5, 9 ore. Credeți-mă – este cumplit! Și nu, nu mă alint. Atunci când ajungeam acasă nu mai aveam chef să fac nimic. Nu mai aveam chef să citesc, să scriu, să mă uit la seriale. Cu atât mai puțin să mă ocup de comenzile care mă așteptau pe site, sau să creez noi produse. În ultima perioadă nu eram în stare să mai fac nimic. Mă simțeam o plantă care stă pe canapea și nu face nimic. Nici măcar fotosinteză. 🙂 Am ajuns într-un stadiu de oboseală cronică. Nimic nu mă mai mulțumea, eram mereu pe fugă, nu mă mai puteam concentra, nu mai puteam să creez nimic. Eram efectiv blocată. Știu, nu se vedea în online și reușeam să maschez asta chiar și în interacțiunea cu oamenii care mă cunosc de când m-am născut…

Am greșit pentru că mi-am oferit  șansa de a investi energia mea în ceva ce-mi aduce bucurie?

Mulți zic că da și mă întreabă:  ”Și ce vei face? Cum te vei descurca? Din ce îți vei plăti rata și facturile? Crezi că te îmbogățești din caligrafie? Arta nu mai aduce bani în România” etc 

Chiar dacă teama de a renunța la job a fost mare și m-a măcinat o lungă perioadă de timp, mi-am luat inima în dinți într-un final pentru a simți abundența în toate aspectele vieții. Frica mea reală nu a fost să îmi risc stabilitatea,  ci să îmi neglijez visul  pentru o viaţă monotonă, aparent stabilă financiar, dar care mă măcina sufleteşte zi de zi pentru că ştiam în sinea mea că nu este ce îmi doream.

  Visul meu nu înseamnă un job full-time de 8 ore. Visul meu este un job de 24 de ore, un job pentru care depun efort în fiecare clipă, în fiecare zi.  Un vis pe care l-am crescut de la 0,  investind tot timpul și toate economiile mele. A pornit totul dintr-o ambiție de a demonstra că atunci când îmi propun ceva nu am limite și merg până în pânzele albe. M-am surprins pe mine cu tot ceea ce am realizat într-un timp atât de scurt și acum simt că este nevoie să îmi focusez toată energia în această direcție.

Nu este ușor să crești un astfel de business în România, mai ales când stilourile au ajuns aproape exponate de muzeu, dar ambiția mea e mai presus de asta. Așa m-am educat și voi duce scrisul de mână acolo unde îi este locul. Pentru asta am nevoie de timp și energie pentru a-mi da voie să fiu creativă și autentică. Nu știu unde mă va duce această decizie, dar știu sigur că e cea mai bună decizie pe care o puteam lua pentru mine în acest moment.

Ultimul an a fost ca o lecție pentru mine. Am pierdut timp pentru că am alergat după lucruri materiale, timp pe care aș fi putut să îl petrec cu familia mea, cu oamenii pe care între timp i-am pierdut. Pentru mine bogăția nu înseamnă bani și job-uri stabile și am simțit pe pielea mea cum este să nu poți cumpăra sănătate pentru cei dragi cu toți banii din lume.

Așa că iată-mă! Pregătită să înfrunt orice obstacol și cu inima deschisă către noi oportunități!

După o perioadă de neglijare în școli, atenția asupra predării scrierii de mână poate reveni la normalitate. Cred cu tărie că scrisul de mână are viitor. Cererea la cursurile de scriere cursivă pe care le susțin este în creștere și asta mă bucură enorm.

De ce este importantă scrierea de mână?

Contrar opiniei potrivit căreia scrierea de mână este o abilitate banală, în realitate importanta scrisului de mana este nemăsurabilă.

Deoarece scrisul de mână este necesar în multe situații – luarea de notițe, susținerea de teste/examene și efectuarea lucrărilor la clasă și a temelor pentru aproape toate materiile școlare, neantrenat, sau un scris de mână greu descifrabil, poate avea efecte negative asupra performanței școlare.

Mai mult decât atât, atunci când copilul percepe scrisul de mână ca fiind dificil și time-consuming, motivația pentru a scrie poate fi mult redusă, ducând la refuzul de practică care poate agrava și mai mult dificultățile de scriere.

Cu toate acestea, scrisul de mână în primele clase este legat în mod direct de capacitatea de citire și de ortografie. De exemplu, atunci când copiii învață cum să formeze litera m, ei învăță și sunetul acesteia. Atenția la legăturile dintre abilitățile de scriere, citire și ortografie în aceaste perioade poate ajuta la consolidarea ulterioară a acestora.

Scrierea de mână vs. Scrierea la tastatură

Termenul haptic se refer la elementele procesului de atingere tactilă și modul în care comunicăm tactil, mai ales prin utilizarea degetelor și a mâinii pentru a explora mediul înconjurător.

Trecerea de la hârtie și creion la mouse, tastatură și ecran implică diferențe majore în elementele haptice ale scrisului, la diferite nivele. Scrisul de mână este un proces unimanual, în timp ce tastatul este bimanual. Scrisul de mână este mai lent decât la tastatură, dar atenția vizuală a celui care scrie este mai intens concentrată în timpul scrisului de mână, atenția este fixată pe stilou, în timp ce în timpul tastării, atenția vizuală  este detașată  de la procesul de apăsare a tastelor. În pus, în timpul tastării atenția este divizată între două căi spațio-temporare: spațiul motor (tastatura) și vizual (ecranul).

Două zone diferite din creier sunt activate în plus când citim litere care au fost învățate prin scrierea de mână, față de atunci când recunoaștem litere de la tastatură. Când scriem de mână, mișcările mâinii implică memoria motorie în regiunea senzorio-motorie a creierului, care facilitează recunoașterea literelor.  Acest lucru implică o conexiune între citit și scris și sugerează că sistemul senzorio-motor joacă un rol în procesul de recunoaștere vizuală pe durata citirii. Scrisul de mână pe hârtie stimulează o regiune a creierului numită Sistem Reticulat Activator ce acționează ca un filtru pentru  tot ceea ce are nevoie creierul pentru a procesa, conferind o importantă  activităților care ne atrag atenția.

Deși viteza de scriere la mână este mult mai redusă decât la calculator (70 litere/minut comparativ cu aproximativ 190 caractere pe minut în cazul tastării), sunt alți factori care sunt de partea scrisului de mână.

Cercetările din cardrul Association for Psychological Science arată că notițele preluate cu pixul pe hârtie, mai puțin pe laptop, asigură o mai bună calitate de învățare, iar scrisul este o strategie eficientă de a reține și internaliza ideile.

Scrisul cu pixul pe hârtie ajută la o mai bună reținere a informației scrise, deoarece actul fizic de a scrie literele duce la transmiterea unor semanle de la mână la creier ce susțin constuirea memoriei motorii. Un studiu publicat în Psychological Science (2014) sugerează că notițele luate electronic sunt mai ineficiente și mai dificil de reținut decât cele luate pe foaie prin scris de mână. Se pare că această activitate este tip multitasking, afectând înțelegerea conceptuală a informației scrise. Laptopul este benefic pentru a transcrie mai ușor informații, dar nu și pentru îmbunătățirea procesării informației și înțelegerea, reținerea lor. Cu cât scriem mai lent, cu atât se accelerează procesul de reținere și învățare a informațiilor scrise.

Evaluarea abilităților de scriere de mână

Evaluarea scrisului de mână ar trebui să includă observații de execuție, lizibilitate și viteză de scriere.

Executarea propriu zisă include prinderea corectă a instrumentului de scris, postura și formarea literelor. Obiceiurile contraproductive  nu sunt întotdeauna evidente doar privind o probă de scris și pot împiedica în mare măsură progresul în scrierea de mână. De exemplu, copiii mici pot „desena” o literă precum ”m” folosind linii separate, începând din partea dreaptă a literei.  Litera ”m” trebuie să înceapă din partea stângă în scrierea cursivă, fără a ridica stiloul de pe hârtie, ceea ce ajută în creșterea vitezei de scriere.

Lizibilitatea include atât aspectul literelor, precum și spațierea dintre acestea și între cuvinte.

Viteza este și ea importantă, deoarece pe măsură ce copilul crește, este  nevoie ca scrisul de mână să fie unul rapid pentru a putea ține pasul atunci când ia notițe la cursuri și pentru a face față task-urilor.

Scrisul de mână la nivel neurologic

Scrisul este un proces cognitiv complex ce combină tehnicile perceptuale cu cele senzorio-motorii.

Centrul predominant al limbajului este în emisfera stângă, iar graficele și imaginile sunt procesate în emisfera dreaptă. Comunicarea dintre emisfere permite transpunerea imaginii în limbaj. Scrierea, chiar și cea mai simplă, presupune un proces complex voluntar, ce implică cooperarea tuturor lobilor din cortexul cerebral și a altor regiuni – inclusiv sistemul limbic, hipocampul, trunchiul cerebral și cerebelul – dar și coloana vertebrală, care transmite impulsuri la mâini și degete.

Se pare și că aria lui Broca din creier – principala zonă din creier implicată în limbaj – este activată mai intens când citim un verb asociat cu o activitate fizică, comparativ cu a citit un verb abstract sau unul care nu e asociat cu o acțiune. Din moment ce scrierea de mână durează mai mult decât tastarea, acest aspect temporal poate influența procesul de învățare.

Indiferent de stilul scrisului, este recomandat să fie antrenat. Orice stil este potrivit, cât timp literele sunt formate clar și spațiat, ușor de descifrat și citit. Un scris corect de mână implică: litere formate clar, litere plasate pe linie, spațiere corectă între litere, spațiere corectă între cuvinte.

Trebuie ca în principal instrumentul de scris să fie fixat corespunzător: scris tripodic (stiloul fixat între police și degetul arătător, sprijinit pe degetul mijlociu), scris cvadrupedic (stilou fixat între police, arătător și mijlociu, sprijinit pe inelar) sau tripodic adaptat (stilou susținut de police, arătător și mijlociu, dar situat între police și degetul mijlociu).

Instrucțiuni de scriere de mână

Investiția pentru un scris de mână lizibil este una extrem de mică.  10-15 minute zilnic – pot aduce rezultate fabuloase în prevenirea problemelor ulterioare de scriere.

Primii ani de școală sunt deosebit de importnți pentru învățarea scrisului de mână. Odată ce copiii și-au format obiceiuri contraproductive în scrierea de mână, cum ar fi prinderea incorectă a stiloului sau formarea greșită a literelor, aceste obiceiuri sunt greu de corectat, dar nimic nu este imposibil.

Iată câteva sfaturi utile pentru o învățare eficientă:

Formarea literelor ar trebui să se facă printr-o o linie continuă dacă este posibil.

Deși unele litere, cum ar fi f și t, necesită ridicarea stiloului de pe hârtie, copilul trebuie învățat să formeze  literele printr-o mișcare continuă (fără a ridica stiloul de pe hârtie) atunci când este posibil.

Concentrați-vă pe tehnică mai degrabă decât pe lizibilitatea sau dimensiunea perfectă.

Când copilul învață să formeze o nouă literă, este util să se înceapă cu mișcări mari, cum ar fi formarea literei în aer; copilul trebuie să învețe să își folosească  întreaga mână, nu doar degetele. Pe aceste detalii ar trebui să punem accentul la început, nu pe lizibilitate sau dimensiune perfectă.

Grupați literele care se formează în mod similar. Personal, am învățat literele în ordine alfabetică, dar principiul pe care îl folosesc în prezent la cursurile pe care le țin cu cei mici, este cu totul și cu totul diferit.

De exemplu, literele c, a și d  încep cu aceeași buclă și pot fi predate într-un singur grup;

Separați literele precum b și d.

Copiii au tendința de a confunda literele care  par similare vizual.

Folosiți săgeți  pentru a-i ajuta  să-și amintească cum să formeze literele predate.

Indicațiile prin săgeții sunt extrem de importante atunci când copilul exersează nesupravegheat, astfel încât evităm să nu practice în mod accidental formarea incorectă a literelor în mod repetat.

În predarea scrierii cursive, trebuie să punem accentul pe conexiunile între litere.

Spre deosebire de scrierea de tipar, scrierea cursivă implică stabilirea de legături între literele dintr-un cuvânt. Odată ce copiii pot forma litere individuale, este importantă predarea explicită a legăturilor dintre acestea.

Conexiunile care implică literele – b, o, v și w – urmate de o literă ulterioară (de exemplu, ca în cuvintele ”bun”,”onest”, ”vacanță”, ”war”) creează confuzie, deoarece  nu conțin clasica linie de legătură pe care o pornim de la bază.

Urmăriți viteza, precum și lizibilitatea

Viteza nu trebuie analizată până când copiii nu pot forma litere lizibile din memorie. Abia după ce stăpânesc tehnica de scriere, copiii trebuie să dezvolte în cele din urmă o viteză suficientă pentru a folosi scrierea eficient în sarcini precum luarea de notițe.

De asemenea,  trebuie să distingem diferite standarde de lizibilitate în funcție de scopul scrierii. De exemplu, atunci când ia notițe la școală, scrierea de mână „dezordonată” este  acceptabilă atâta timp cât copiii își pot citi cu ușurință propria scriere. Trebuie să luăm în considerare și faptul că la școală băncile nu sunt cele ideale, spațiul nu este suficient, înălțimea nu este reglabilă, ritmul de dictare poate fi unul mai alert etc.

Deprinderea scrisului este un proces lung și minuțios, astfel că trebuie să aveți calm și răbdare cu cel mic, pentru ca scrisul de mână să nu fie perceput ca o povară, ci ca un obicei plăcut.

Scrisul de mână al copilului este un proces complex, cu o structură riguroasă, fundamentată pe numeroase abilități, care poate nici nu ne trec prin cap. Răspunsul nu va fi niciodată unul tip. Nu există formula ideală “copilul trebuie să învețe să scrie de la vârsta de x ani”. Un aspect extrem de important, de care adulții uită adesea, este faptul că fiecare copil este diferit. Nu trebuie să tratăm totul din perspectiva vârstei ideale, ci mai degrabă să ne intrebăm “Care sunt nevoile copilului meu? Care este nivelul lui de interes? Care sunt activitățile pe care le face cu plăcere?”

Când copilul este forțat și nu este pregătit să scrie, ne confruntăm cu următoarele situații:

• Apare demotivarea, teama sau anxietatea în fața provocării.
•  Poate suferi o respingere și un blocaj, astfel încât procesul de învățare să fie încetinit și să i se pară ceva dificil.
•  Ar putea face mai multe greșeli de ortografie pe viitor. 
• Stima de sine scade, apare sentimentul de inferioritate în comparație cu ceilalți colegi.
• Își pierde interesului pentru citit și scris.

Sunt copii care sunt curioși să citească și să scrie înainte de vârsta de 6 ani și chiar o fac fără eforturi prea mari. Dar să recapitulăm: Nu este o regulă valabilă pentru toți! Fiecare copil evoluează în ritmul propriu.

Vârsta la care se definitivează aceste abilități de scriere, diferă de la un copil la altul.

Unii copii au o dexteritate foarte bună a degetelor de la 2-3 ani, în timp ce la alții aceasta încă se modelează la 5-6 ani. Prin repetiții și practicarea anumitor mișcări, aceste aspecte pot fi rezolvate și astfel iți vei putea răspunde la întrebări legate de alte activități adiacente ale copilului, care nu îți erau tocmai clare.

Când copilul modelează plastilina, taie hârtie cu foarfeca sau îmbracă și dezbracă păpuși, montează/demontează jucării, el își perfectionează de fapt abilitățile de a coordona mișcările și de a asigura un echilibru mâini – ochi.

De asemenea, desenul și coloratul îi ajută foarte mult să se încadreze în spații, să controleze mișcarea creioanelor și a pensulelor. Vor fi astfel tot mai mult adaptați tehnicii scrisului.

La trei ani și jumătate, copilul dezvoltă flexia și extensia – capacitatea de a crea mișcări unduite cu închieturile. Între 4-5 ani, educatorul le arată cum să dezvolte mișcările brațului, pumnului și mâinii, folosind forme mai mici și mai precise, învățându-i să coloreze desenele, umplând contururile cu culoare. Folosirea de creioane colorate devine ceva frecvent, în detrimentul cariocilor. Copilul deprinde folosirea de instrumente de scris cu vârf din ce în ce mai subțire.

Pe măsură ce crește, scrisul de mână al copilului avansează și începe să deseneze linii verticale și orizontale, cercuri și alte forme care îl ajută mai târziu să formeze literele.

Dupa 5 ani, putem începe să corectăm postura copilului, care trebuie să fie o poziție dreaptă. Masa pe care face activități trebuie să îi fie ca înălțime la mijlocul pieptului, iar coatele pot sta liber pe aceasta, sau pot depăși marginile, în functie de cum i se pare copilului mai comod.

În toată această perioadă, cât a explorat prin joacă, perfecționându-se tot timpul, copilul a folosit foarte multe instrumente de scris, pornind de la cretă și cariocă, la creion, avansând în scurt timp la folosirea pixului, scrisul de mână al copilului realizându-se în perioada următoare cu stiloul.

Abia din clasa întâi se poate vorbi despre scrisul de mână al copilului cu stilouri cu cerneală, aceasta fiind ultima fază de deprindere a abilităților de scriere. Din acest moment trebuie să se acorde o atenție deosebită la achiziționarea instrumentelor de scris, respectiv stiloul, care nu trebuie să fie nici prea greu, nici prea gros, fără capete ascuțite și nici dintr-un material prea dur.

Abia acum începe aventura, dar despre asta voi vorbi într-un articol următor. Până atunci, îți stau la dispoziție pentru cursurile 1:1 și de grup pentru copiii cu vârste peste 8 ani. Scrisul de mână al copilului poate fi îmbunătățit, indiferent de vârsta și experiența pe care o are în spate.

Primesc foarte des această întrebare.Răspunsul este DA, dar nu va produce miracole peste noapte.

Caligrafia creativă poate corecta scrisul obișnuit, însă această schimbare se va produce în timp. De ce? Caligrafia modernă cu toc și peniță presupune răbdare, disciplină și perseverență. Nu am fost niciodată de acord cu “forțarea” copilului să scrie frumos. Copilul trebuie în primul rând să conștientizeze de ce este necesar ca scrisul lui să fie unul îngrijit.

La vârste fragede, mânuțele lor nu sunt antrenate suficient încât să poată controla stiloul/pixul/creionul, mai ales în cazul generației în care caligrafia a fost scoasă din programa școlară.

Într-o lume dependentă de laptop, tabletă, smartphone-uri și tot felul de gadgeturi, stilourile aproape că au devenit exponate de muzeu. Scrisul de mână începe a fi practicat mai mult ca artă si nu ca o abilitate necesară dezvoltarii copilului.

• Dacă scrisul de mână pare a fi o povară pentru copil, încurajează-l!
• Explică-i faptul că lucrurile frumoase necesită răbdare și atenție.
• Nu îl certa atunci când greșește! Scrisul lui trebuie să fie doar îngrijit și lizibil, nu unul perfect.
• Creează-i un colț special pentru studiu și fă-o împreună cu el. Ține cont de ceea ce ii place și amenajează acest spațiu în așa fel încât să se simtă în largul lui acolo. (și nu mă refer la a-i cumpăra noi piese de mobilier, ci la a adăuga mici detalii ~ eventual home-crafts)

• Scrie împreună cu el și corectează-i poziția corpului prin joacă, nu prin ceartă. De asemenea, ai grijă la poziția stiloului.
• Nu îl obliga să scrie cu dreapta. Cunosc oameni care scriu doar cu stânga și o fac extrem de frumos.
• Fie că citiți împreună o carte, realizați felicitări sau le scrieți scrisori bunicilor, petrece timp cu copilul tau. Astfel de activități îi vor stimula plăcerea de a scrie și de a citi, iar din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai profundă formă de a-i sprijini educația și evoluția sa ca om.

Suportul de curs Caligrafie de la A la Zen se adresează atât adulților, cât și copiilor cu vârste peste 10 ani.

Pășește cu încredere în această călătorie creativă!

În timpul facultății, am găsit un anunț în care se căutau caligrafi voluntari într-un proiect. Eu scriam îngrijit, dar nu caligrafic. Am trimis o mostră care mă amuză de fiecare dată când o văd . Am făcut voluntariat o bună perioadă de timp. Scriam atunci cu stilou normal sau markere. Penița mi se părea SF.

Cu o diplomă de inginer în industrie Alimentară, am ajuns să practic Caligrafia, mai întâi ca hobby, iar apoi o întreagă strategie de business. Din orgoliu și mai ales din ambiție, am învățat singură sa scriu cu penița din tutoriale pe YouTube, cărți, toate materialele care îmi apăreau în cale pentru a demonstra celor care au încercat să îmi pună piedici că pot. A fost extraordinar de greu, în România domeniul acesta fiind și astăzi greu de aprofundat, dar cu pași mărunți am ajuns unde sunt astăzi, iar astăzi sunt acolo unde munca mea este apreciată, iar sentimentul este sublim. 1 an după ce mi-am dat licența nu am făcut nimic altceva. M-am ocupat doar de asta, până când, tot datorită caligrafiei am fost chemată la un interviu de angajare. De aici a devenit din ce în ce mai greu. După 8 ore + de muncă, veneam acasă și scriam până noaptea, dimineața la 6 era trezirea și o luam de la capăt, dar… Nu m-am lăsat doborâtă și am dat tot ce am putut. Am și clacat de nenumărate ori, însă de fiecare dată m-am ridicat mai puternică. Am avut onoarea să particip și la workshop-ul de caligrafie susținut de domnul George Marin, expert la nivel internațional, însă abia în aprilie 2019. Până atunci m-am cam chinuit cu youtube-ul. Nu am pus în practică cele învățate atunci imediat pentru că nu aveam timp să exersez. La un moment dat mi-am scos toată ambiția la înaintare și am trecut la exersat. S-a și văzut…

Pe lângă cadourile sub diferite forme, toate scrise de mână, la începutul lunii februarie 2020 am început un proiect drag mie pe care l-am intitulat „Caligrafie de la A la Zen” (ideea mi-a venit când una dintre cursante mi-a spus că dacă știa cum stă treaba, nu mai cheltuia atâția bani pe tot felul de terapii). Pentru că între timp planeta a fost oprită în loc de vestitul coronavirus, acest proiect a fost reinterpretat.

Așa a fost lansat suportul de curs pentru începători, care a fost primit cu entuziasm. Am fost surprinsă de cât de mulți oameni își doresc să afle mai multe despre caligrafie și asta mă determină să nu mă opresc aici.